Învelitoarea este elementul de constructie prevazut la partea superioara a acoperisului, cu rol de izolare a cladirii contra agentilor atmosferici.

Învelitoarea de tigla ceramica este una din cele mai vechi tipuri de învelitoare cunoscuta. Ea nu trebuie numai sa raspunda exigentei de etanseitate, dar trebuie sa satisfaca si o serie de exigente referitoare la durabilitate, rezistenta si foc, aspect estetic, etc.

Este foarte important ca învelitoarea sa permita migratia naturala a vaporilor de apa din interiorul spre exteriorul cladirii, fara ca acestia sa condenseze, provocând daune structurii acoperisului sau tavanului.

Pentru ca acoperisul sa corespunda tuturor cerintelor dumneavoastra trebuie respectate anumite cerinte:

Panta acoperisului trebuie sa fie în limitele specificate pentru fiecare tip de învelitoare în parte. Panta inferioara limitei minime admise duce la pierderea garantiei.

Învelitoarea trebuie sa fie ventilata, pentru a putea permite eliminarea vaporilor de apa. Din acest motiv, la acoperisul cu astereala se va monta obligatoriu si o sipca longitudinala cu dimensiunea de 48×48 mm, care creeaza un gol de aer între astereala si învelitoare care asigura un gol de aer permanent. Pentru a facilita accesul si eliminarea acestui aer se utilizeaza piesele de aerisire, care se monteaza în numar de minim 1 buc/10mp, o piesa montându-se în al doilea rând de la streasina, iar cealalta dispusa simetric în al doilea rând de sub coama. Si nerespectarea acestei cerinte duce la pierderea garantiei.

1. coama
2. mortar (se pot utiliza elementele de ventilatie coama)
3. tigla de câmp
4. tigla de aerisire
5. sipca transversala:
24×38 mm pentru tiglele mici
30×38 mm pentru tiglele de 10 buc./mp
6. sipca longitudinala
7. folie anticondens
8. izolatie
9. pazie
10. caprior

CALCULUL LUNGIMII CAPRIORULUI

Distanta dintre sipcile orizontale trebuie respectata cât mai riguros, o abatere mai mare de 2 mm putând afecta aspectul estetic. Dimensiunile minime ale acestor sipci trebuie sa fie de 24/38 mm.

Lc – lungime caprior
a – distanta dintre sipci
b – distanta dintre muchia inferioara a capriorului si prima sipca de sustinere
c – distanta dintre sipca superioara si vârful capriorului
n – numarul rândurilor de tigla
Lc = b + n*a + c

 
 
 
 
 
 
 
 
La – lungimea structurii de acoperis
a – distanta dintre sipci
b – latimea de acoperire a elementului de margine dreapta
c – latimea de acoperire a elementului de margine stînga
n – numarul rândurilor de tigla
La = b + n*a + c + 6 cm

Elementele de lateral si de coama se vor prinde obligatoriu cu cui, iar în zonele cu nebulozitate mare se recomanda prinderea unui numar cât mai mare de tigle.

Pentru a evita caderea brusca si în cantitate mare a zapezii, fapt ce poate duce la degradarea jgheaburilor de scurgere a apei, se recomanda folosirea parazapezii, ce se monteaza de regula în al doilea si al patrulea rând de la streasina, în zig-zag. Numarul de parazapezi se stabileste în functie de panta si dimensiunile acoperisului, respectiv în functie de cantitatea de precipitatii sub forma de zapada ce cade în timpul iernii.

Pentru a preîntâmpina înfiltratiile de apa prin gaura de cui, în cazul tiglelor care nu necesita prinderea în acest mod, tigla este perforata doar în proportie de circa 80%.

O batere a cuiului (diametrul maxim 1,5 mm) cu ciocanul poate duce la degradarea partiala a tiglei si din acest motiv recomandam ca, tiglelor care urmeaza sa se prinda în cui sa le fie data o gaura completa de 2-2.5mm cu o masina de gaurit, în gaura de cui existenta, urmând ca dupa aceea sa fie batut cuiul corespunzator.

Majoritatea tiglelor fabricate de SICERAM au sprijin, respectiv îmbinare, atât în partea superioara, pe sipci, cât si pe partea inferioara, pe rândul urmator de tigle si ca urmare, datorita si greutatii specifice a produsului, o prindere doar pe perimetru, în cazul tiglelor: Marsilia, Portugheza, Baltica, Francia si Carpathia este suficienta.